27 dec. 2016

Casa drosophila melanogaster ep.1

Un castron si cel putin o tigaie erau extrem de prost spalate, cu urme de mancare ramase care s-au dus la prima spalare si frecare mai serioasa cu buretele. 
Gioarsa aia sinistra care tine loc de uscator de vase. O sa cumpar eu ceva nou si o sa o inlocuiesc, pentru ca imi intoarce stomacul pe dos. 
Miroase a baba in toata casa, dar mai ales in dormitorul ei. Chestia cea mai grava au fost insa asternuturile murdare pe care ni le-a lasat. Fata aceea de perna cu doua urme mari de grasime. 
Bucataria ei e invadata de drosophile melanogaster.

14 oct. 2016

Jurnal de calatorie

E lună aproape plină, iar eu sunt în mașină pe autostradă în drum spre Pescara. Francesco si Dario m-au luat de la aeroport din Roma, am zburat cu Blueair direct pe Fiumicino. In Roma batea un vant puternic, ne-a zgaltait putin la aterizare. Erau 25 de grade, antagonala schimbare in vara dupa cele 11 de la Bucuresti. 
De abia astept sa mananc fructe de mare. 

3 feb. 2016

Încerc să absorb, să îmi întipăresc în minte și în suflet tot amalgamul de emoții pe care le simt acum, așteptarea, curentul electric, pulsațiile, intensitatea, suspansul, fericirea, zâmbetul interior-exterior. Ziua de astăzi cu soare și 14 grade la început de februarie. Taximetristul extrem de amabil de la taxi mondial cu skoda octavia, haosul din aeroport, juniorii sportivi norvegieni îmbrăcați în roșu și echipamentele lor ocupând un sfert de aeroport. Ciocolata cu lapte care a avut prea mult zahăr. Pofta inexplicabilă de toblerone cu ciocolată amăruie. Bătaia vântului care-mi spulbera buclele când urcam scara avionului. 
Vreau să îmi amintesc toate astea, toată ziua de astăzi, în care mă simt din nou ca la 16 ani. 

9 ian. 2016

Oameni si locuri. S-a lasat frig si putina ceata in Milano, dar ne intoarcem de la cina pe langa stradute vechi. Cu povesti despre ruinele de sub Napoli pe care trebuie neaparat sa le vedem. Si despre ideea cuiva de petrecere in Cagliari.
Ador Italia, atat de fermecatoare si melodioasa cu toate aromele si nuantele si mancarea divina. Si acel limoncello delicios. Si ma simt vie din nou, evandand in din griul de acasa spre lumea larga care se coloreaza si-mi coloreaza sufletul si-mi deseneaza contururile fericirii. 
Si-un pic de suflet in zbor pe-un gand zambind strengar Berlinului. 
Am lasat bagajele si pansamentele insangerate in anul ce s-a terminat. Iar pisi-phoenix zboara cu adevarat acum, intr-un an nou.