16 dec. 2015

Reiau un obicei din jurnalele mele cele vechi, scrise de mana. 
Azi vad prima ninsoare in bucuresti. E mai mult o fulguiala, dar nu conteaza, undeva in adanc ma bucur tare. 

26 nov. 2015

Vreme de betie +3 grade real feel -3 grade. S-a hotarat sa vina d-na iarna. 

20 nov. 2015

Iată-mă într-un loc unde toamna e la dumneaei acasă. Tocmai am aterizat în Frankfurt după un zbor cam zgâlțâit. Aici plouă mărunt, e frig și e aproape întuneric. Acasă am fost de-a dreptul răsfățați cu o vreme și un soare ca mierea. 
Aștept bagajul. Coloanele sunt împodobite cu lumini de Crăciun. Oh, the terror! Exagerez, e chiar plăcută senzația pentru că luminițele sunt simple, lumină caldă, galbenă. 

16 nov. 2015

Amintiri frumoase

Trecand azi pe la Piata Iancului mi-am amintit cu drag cand m-am intalnit prima data cu fata de la Floronite ca sa imi pun primele flori pe casti. Era 2014. Astazi e un trademark. Din mai multe puncte de vedere. Si am treaba pe langa Piata Iancului pentru un alt fel de flori pe casti. :)

4 nov. 2015

E a nu-știu-câta zi consecutivă cu soare. Parcă să ne amintească să iubim viața noastră scurtă și să ne luăm fericire de unde vrem noi, nu de unde ne impun alții sau societatea. 
Au ieșit 25.000 de oameni în stradă aseară. Astăzi a demisionat Ponta. Probabil nu din responsabilitate și demnitate ci din presiune și frică politică. Poate că nu mai contează până la urmă. A demisionat. 

3 nov. 2015

Dacă tata mai era, m-ar fi trimis învârtindu-mă să îmi pierd vocea în stradă. De mâine voi fi și eu acolo. #colectiv #VremSpitaleNuCatedrale 
#RomaniaTrezeste-te

2 nov. 2015

Pauză de la reinventare

Bizar, mi-ai răspuns exact când mă gândeam la tine. Cu tristețe, pentru că azi e 2 noiembrie. O dată pe care tu n-ai vrut să o ții minte niciodată. 
Te mai iubesc puțin, doar atunci când îți aud râsul și te urăsc intens în toate celelate secunde. 
Stau ca o insectă pe balcon la soare. E una din zilele alea de toamnă dulce, cu lumină suavă și caldă. Mi se încinge fața și nu pot să mă mișc de aici. Am întins rufele și am rămas așa, absorbind fiecare picătură de soare, de energie. Încă cinci minute și mă reîntorc la învățat.
E luni și e liniște. E doliu național. Vineri seară a ars Colectiv-ul în timpul unui concert. Terifiant și tragic. 
Snrs48-ul s-a anulat, am fost câteva ore sâmbătă înainte să se închidă. 
E timp bun de învățat. 

7 oct. 2015

Săptămânal

Aeroportul e locul meu fericit. Mă ajută să fug la propriu și la figurat de tot ce mă umbrește și bântuie în București. E o escapadă spre lumea cea mare, nouă unde domnește muzica. E încărcător de energie psihică de mare capacitate. Paradoxal sunt golită de energie fizică la revenire, dar pulsez și explodez de energie pozitivă.  

6 oct. 2015

Reinvenția numărul 2

Ne îndrăgostim la întâmplare
Control-freakși, scăpând volanul din mâna
Cu  plăcuțele de frână tocite.
Alegem orbi și surzi
Noi însine în totalitate.
Ne îndrăgostim pe contrasens
Ca să suferim pe un sens unic. 

1 oct. 2015

reinvenția numărul unu

prin ascunzători de vise
alerg mâine dimineață 
ca să nu mai am aer mâine seară
uită ! uită, pășește fără să privești peste umăr
nu-i nimic al tău acolo.
fă pasul mare și nu uita de pașii mici
ai tăi fără nicio legătură cu ce-ai visat ieri.

fericirea îți toarce leneșă lângă palma dreaptă
tot ea te urcă în avionul de ora patru și jumătate
te aduce înapoi cu cel de opt și-un sfert.


11 sept. 2015

Tabieturi

Când revin în anumite locuri, îmi place să refac anumite lucruri care mă leagă de acel acolo.
În Lima am mers din nou în parcul Kennedy, parcul cu pisici. Am mâncat un mango în Mercado numero 1 și mi-am luat granadilla și mini-banane de pe stradă. Tot de pe strada mi-am luat și snacksuri de banană prăjită. 
Cea mai nesănătoasă chestie pe care o consum în Peru este Inka Cola, o băutură verzuie cu gust de bubble gum. 

6 sept. 2015

Hoinărind pe o altă jumătate de hartă

Când m-am urcat ieri în avion, mi-am promis să las depresia și gândurile întunecate la București. 
Astăzi stau dezarmată și cu lacrimi de fericire în ochi, sus pe coastă în Lima, în fața facinantului Pacific. Este copleșitor. Sunt aici, acum, îndrăgostită instant de ocean, de acest acum și aici. Sus pe coastă sunt clădirile, cele mai multe luxoase. Jos se unduiește șoseaua. Oceanul e gălagios, aproape ca nu se aude altceva decât vuiet de valuri. Sunt mică și fericită aici sus, cu priveliștea asta superbă. Și miroase a mare, a alge, a sare. Respir apă cu sare și sunt în pace. 
Am ieșit să mă plimb doar un pic și acum simt că nu mai pot să plec de aici, de lângă ocean. 
I live in this dream. Acum și aici. 

1 aug. 2015

Iluminări

Până la cel pe care nu-l voi ierta niciodată, cel mai greu îmi este să mă iert pe mine. Dar reanalizez și realizez că nu am făcut nimic care să necesite iertare. Să te arunci cu inima curată înainte spre adânc nu este o greseală, să trăiești și să te dăruiești sincer cuiva e poate cea mai corectă experiență prin care oricine ar putea să treacă. Cum să fac oare să tacă acea voce din cap ce-mi urlă isteric: "ai fost atât de proastă!!!!! " ? 

21 mai 2015

Caut, caut, caut... Obsesiv caut, scanez in jur. Respir de cinci ori adanc si se opreste. Ma copleseste lipsa asta de control. Nu e, sigur nu este, nu azi. 
Mi-e somn. Voi incerca sa dorm pe primul zbor. 
In aeroport in Bari e relaxare, cei de la securitate sunt amabili. Soarele sudului forteaza aerul de vacanta eterna. In departare se vede Adriatica, total albastra si fermecatoare. Am vazut deja doua mari si-un ocean anul asta. 

9 mai 2015

Asta e locul meu, locul meu de dinainte de tine, de dinainte de tot. E locul meu si il pictez cum vreau, cu umbre si demoni, raze de soare sau nori fiorosi. E utopia mea cand viata ma arunca in distopie. Aici nu ma ascund si nu imi pasa de nimeni si de nimic. 
Verde si albastru, o mare de frunze si iarba, o padure de cer. Ma imbat cu culori si miros de vara. Ma innec, neasteptat, si totul se intuneca. E noapte brusc si-mi vine sa vomit, tot verde, tot albastru. 

3 apr. 2015

Sunt lucrurile mici, schimbarile mici, care ma rascolesc cel mai tare. Si cosmarurile. De ele vreau sa ma vindec. Sa ma vindec de posesivitatea bolnava si neinteleasa. Mi-e dor de tine, dar e ok. Privesc calendarul colorat care se umple si stiu ca o sa fiu bine. Am atat de multe lucruri de facut, incat nu o sa ma mai gandesc. 
Cred ca cel mai mult mi-e dor sa-ti aud vocea. 

23 mar. 2015

Timpul trece sinusoidal, intr-un sincron enervant cu vremea. O zi e cu soare si echilibru si speranta, alta zi e cu nor si dor si durere. Sunt bine, mai bine decat am crezut ca voi fi, pentru ca incec sa privesc numai inainte. E imposibil. Ocheadele in trecut, in cel fericit, fac unele zile grele si apasatoare. Si unele seri. Da, nu stiu de ce,  seara e cel mai greu. Dar sunt bine. Sper ca si tu...

18 feb. 2015

Mă gândesc că anul ăsta voi pleca din locul în care am trăit cam toată viața. Am nevoie de o schimbare, ca de oxigen, și nu regret nimic. Dar îmi va fi foarte dor de câteva lucruri.

În primul rând, îmi va fi dor de bucata imensă de cer pe care o văd în fiecare  zi de la ferestre. E mult cer și e multă perspectivă. Primăvara și vara văd cum se adună norii și cum crește furtuna, iar uneori se ivește un imens curcubeu. 
Îmi va fi dor să observ valurile de ciori iarna, prevestind ninsoare, spulberate de vânt.
Îmi va fi dor să privesc lumea de sus, de la cele șapte etaje de acum. 
Îmi va fi dor să îmi pierd gândurile în zare.
Îmi va fi dor de apusurile de la fereastra din bucătărie, însă tind să sper ca și în noul loc, vor fi alte apusuri, la fel de frumoase.
Îmi va fi dor să privesc peste marea de verde, nu sub nivelul ei. E clar, voi avea o alta relație cu o altă mare de verde. Altfel.

O să mă uit mult de tot pe geam în următoarea perioadă, și-o să fac încă o mie de poze, ca să-mi fie despărțirea mai ușoară.

10 feb. 2015

Mi-ar placea sa ma urc intr-o masina si sa plec, sa umplu golurile din viata mea cu drum, singuratate si fotografii...

3 feb. 2015

o dupa amiaza insorita, este intr-adevar o eliberare. pisoii dorm pufos. eu ascult muzici primite si hoinaresc pe tumblr si instagram. Am cumparar un cocolino cu o aroma noua care mi-a umplut casa de placere.

23 ian. 2015

Prima data pe 2015 nu ne-am strans si revazut la club, asa cum o facem saptamanal, ci intr-o capela in Targoviste, tacuti, socati, plangand... sa-l umplem cu flori si lumina si amintirile portiilor interminabile de ras pe care ni le-a lasat in suflet. E primul prieten pe care-l pierd prea devreme... Vorba domnisoarei P "cunosc personal prea multi morti, nu mai vreau !"

22 ian. 2015

ploua, si-as vrea sa ma ploua in adanc de suflet, sa-mi spele fantasmele de dor