7 nov. 2014

serile cu ceata, acasa, cand se calmeaza calatoriile si somnul se intampla in patul de acasa, serile cu ceata ma fac sa privesc in mine. 
e ceata si in mine. e rece, sunt fantome si demoni, vise incalcite, uneori infricosatoare, dimineti inecate in lacrimi si nori de furtuna. frustrari muscand din suflet ca niste dementori infomentati. si n-am nici bagheta, niciun expecto patronum sa ma salveze. dezgolita de fericire, privind in gol. 

note dintr-o luna trecuta

joi, octombrie. a inceput sa ploua cu dusmanie. 
imi aranjez bucati din viata. le mut dintr-o parte in alta. simultan tin piept unei avalanse de sentimente si ganduri, ca o furtuna solara. cumva sunt iarasi doar eu. 
dragostea nu e de ajuns si nu invinge totul. privind in urma am crezut asta. dar intr-un final tu esti singur, tu invingi (sau nu)