11 ian. 2014

Citesc o carte jurnal si imi trezeste pofta de a scrie in jurnalul meu. E dimineata spre pranz, zbor intre doua fusuri orare. Beau vin alb, cam pe stomacul gol si simt deja alcoolul instalandu-se in minte. 
Imi place in zbor. E intotdeauna soare aici sus, deasupra celor mai multi nori. 
Cand tocmai credeam ca am invins somnul, ma cuprinde cumva moleseala vinului. 
Mi-e foame. Ma las intotdeauna dominata de foame. Uneori, atat de puternic incat imi intuneca ratiunea. Cand aterizam ii voi ruga pe baieti sa mergem la masa, am nevoie de energie sa pot vizita un pic de Kiev. 
De data asta mi-am luat aparatul cu mine, cu un film proaspat Fuji C200 in el. Soarele de aici de deasupra norilor ma face optimista, desi jos s-ar putea sa fie o patura de nori si ceata. Simt ca acasa, azi, e mult soare cu frig. A fost prima noapte si dimineata fara ceata de ceva zile incoace. Dar si prima noapte cu grade cu minus. Ciudata iarna. Eu inca astept zapada aia, ca sa aiba lucrurile un pic de sens. Zapada iarna face parte din zona de confort, de normalitate. Eu am nevoie de ea, macar un pic.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu