24 ian. 2014

ninge. of, in sfarsit ninge un pic

11 ian. 2014

Citesc o carte jurnal si imi trezeste pofta de a scrie in jurnalul meu. E dimineata spre pranz, zbor intre doua fusuri orare. Beau vin alb, cam pe stomacul gol si simt deja alcoolul instalandu-se in minte. 
Imi place in zbor. E intotdeauna soare aici sus, deasupra celor mai multi nori. 
Cand tocmai credeam ca am invins somnul, ma cuprinde cumva moleseala vinului. 
Mi-e foame. Ma las intotdeauna dominata de foame. Uneori, atat de puternic incat imi intuneca ratiunea. Cand aterizam ii voi ruga pe baieti sa mergem la masa, am nevoie de energie sa pot vizita un pic de Kiev. 
De data asta mi-am luat aparatul cu mine, cu un film proaspat Fuji C200 in el. Soarele de aici de deasupra norilor ma face optimista, desi jos s-ar putea sa fie o patura de nori si ceata. Simt ca acasa, azi, e mult soare cu frig. A fost prima noapte si dimineata fara ceata de ceva zile incoace. Dar si prima noapte cu grade cu minus. Ciudata iarna. Eu inca astept zapada aia, ca sa aiba lucrurile un pic de sens. Zapada iarna face parte din zona de confort, de normalitate. Eu am nevoie de ea, macar un pic.

7 ian. 2014

Ceata. Cea mai calda si in ceata iarna. Exact ca in capul si in sufletul meu. Halal inceput de an. 
Am scris mereu despre vreme. O vad o parte esentiala de jurnal, dar si un catalizator pentru amintiri. Vremea e un fel de punct cardinal pe hartile din mine.
Mi-as dori sa fiu cu chef de explorat, dar sunt doar cu chef de dormitat. A se citi "fara chef".  
Inot pe loc in ape tulburi, in ceata.