21 dec. 2013

Uitare, uituca, a uita

Sunt uituca. Din toate punctele de vedere. Am memoria scurta, in curs de deteriorare. Nu tin la suparare. Uit usor si bune si rele. In schimb tin minte anumite momente si intamplari cu o precizie cronologica absolut absurda. Ma iau cu treaba si uit. Uit sa raspund la mailuri, la mesage, la apeluri pierdute. Uit unde am pus telefonul, cheile, ochelarii de soare. Din aceasta cauza, la fiecare petrecere imi creez un mic moment de panica ascendenta, convinsa ca de data asta chiar mi-am pierdut telefonul... Dar nu, nu mi-am pierdut niciodata telefonul. Il pun bine si uit de el. Instinctul de conservare functioneaza. Uitarea ma salveaza. M-a salvat pana acum de toate relele a caror urmare ar fi putut sa-mi guverneze viata si sa faca creierii terci. Imi distrag usor atentia si uit. Mai ales gandurile cu tristete si durere. Ce bine, nu?

1 comentarii:

Mona Smiles spunea...

haz de necaz: mi s-a spus odata ca informatiile (de prisos) sterse din creier fac ca aceasta sa functioneze mai bine ca o masinarie coplexa. Asta ca sa fiu mai ingaduitoare cu mine! daca iti e de folos....:)

Trimiteți un comentariu