21 dec. 2013

Uitare, uituca, a uita

Sunt uituca. Din toate punctele de vedere. Am memoria scurta, in curs de deteriorare. Nu tin la suparare. Uit usor si bune si rele. In schimb tin minte anumite momente si intamplari cu o precizie cronologica absolut absurda. Ma iau cu treaba si uit. Uit sa raspund la mailuri, la mesage, la apeluri pierdute. Uit unde am pus telefonul, cheile, ochelarii de soare. Din aceasta cauza, la fiecare petrecere imi creez un mic moment de panica ascendenta, convinsa ca de data asta chiar mi-am pierdut telefonul... Dar nu, nu mi-am pierdut niciodata telefonul. Il pun bine si uit de el. Instinctul de conservare functioneaza. Uitarea ma salveaza. M-a salvat pana acum de toate relele a caror urmare ar fi putut sa-mi guverneze viata si sa faca creierii terci. Imi distrag usor atentia si uit. Mai ales gandurile cu tristete si durere. Ce bine, nu?

20 dec. 2013

o carte buna...

... te scoate din mlastina propriilor ganduri. 
ganduri ca niste dementori, sfredelindu-mi mintea cu intuneric si viteza de TGV. imi vine sa plang. nu am cum sa plang aici, sunt in metrou, in plina lumina. nu am cum. incerc sa ma concentrez, dar ma fura iar gandurile reci si grele. si ma trezesc privind in gol, din ce in ce mai tulbure harta de pe peretele de vizavi. gata. atat. 
scot cartea din geanta. numar si respir adanc. unu... doi... trei... patru... cinci si deschid cartea. printre primele randuri aud inca ganduri, dar cartea le invinge. 
"urmeaza statia...".  am reusit. cartea m-a salvat de mine. e liniste. 

14 dec. 2013



dispretuiesc zilele pierdute pentru ca m-am imbolnavit. ultima saptamana parca nici nu a existat. era momentul perfect de liniste pentru muzica. dar nu l-am avut pentru ca de abia m-am miscat si am dormit vreo 3 dupa-amieze. virusule, te urasc!