14 oct. 2013

cum necum, tot ajungem sa ne simtim singuri intre oameni prea obositi si saraci sa mai respecte ceva din lumea asta, darmite sa se respecte intre ei. si ti-e mai bine singur asa, ca oricum se tot tipa si e iz de cearta in fiecare miscare. oricum s-a uitat de tot de "te rog", "multumesc", "o zi buna/frumoasa/insaorita". la vreun zambet sau o glumita ,demult nu mai viseaza nimeni. si chiar daca ditamai compania pentru care lucrezi te instruieste sa fi lapte si miere, imi vine sa te pleznesc cand nu-mi mormai macar un buna ziua de raspuns, ci doar "punga doriti?" printe dinti. nu-i nimic, eu oricum iti zambesc, categoric fals, pentru ca lipsa ta de politete mi-a bruiat zenul si asa mic ca vai de el. si-ti mai urez sa ai o zi buna... cu cati mai multi ca mine, poate o sa intelegi si tu unde e diferenta si problema. ce ziceam mai sus e starea de fapt generala, dar si cand vine una pe invers care te unge pe suflet si-ti face soare-n orice fel de anotimp. cand omu din fata casei de marcat, nu numai ca iti zambeste si glumeste, dar mai si schimba trei vorbe, ajungi sa radeti impreuna ca n-ai mai luat cos, ca ai vrut doar apa si grisine si ajungi cumva cu bratele pline la casa. si el face la fel. apoi iti pune el lucrurile in punga si mai ca iese afara dupa tine sa-ti dea bonul si restul, cele doua monede de 10 bani, urandu-ti sincer o zi frumoasa. si, norocul tau, iesi si tu zambind, ziua sigur ti-e mai frumoasa, si uiti de tot, poate si de singuratate.