21 dec. 2013

Uitare, uituca, a uita

Sunt uituca. Din toate punctele de vedere. Am memoria scurta, in curs de deteriorare. Nu tin la suparare. Uit usor si bune si rele. In schimb tin minte anumite momente si intamplari cu o precizie cronologica absolut absurda. Ma iau cu treaba si uit. Uit sa raspund la mailuri, la mesage, la apeluri pierdute. Uit unde am pus telefonul, cheile, ochelarii de soare. Din aceasta cauza, la fiecare petrecere imi creez un mic moment de panica ascendenta, convinsa ca de data asta chiar mi-am pierdut telefonul... Dar nu, nu mi-am pierdut niciodata telefonul. Il pun bine si uit de el. Instinctul de conservare functioneaza. Uitarea ma salveaza. M-a salvat pana acum de toate relele a caror urmare ar fi putut sa-mi guverneze viata si sa faca creierii terci. Imi distrag usor atentia si uit. Mai ales gandurile cu tristete si durere. Ce bine, nu?

20 dec. 2013

o carte buna...

... te scoate din mlastina propriilor ganduri. 
ganduri ca niste dementori, sfredelindu-mi mintea cu intuneric si viteza de TGV. imi vine sa plang. nu am cum sa plang aici, sunt in metrou, in plina lumina. nu am cum. incerc sa ma concentrez, dar ma fura iar gandurile reci si grele. si ma trezesc privind in gol, din ce in ce mai tulbure harta de pe peretele de vizavi. gata. atat. 
scot cartea din geanta. numar si respir adanc. unu... doi... trei... patru... cinci si deschid cartea. printre primele randuri aud inca ganduri, dar cartea le invinge. 
"urmeaza statia...".  am reusit. cartea m-a salvat de mine. e liniste. 

14 dec. 2013



dispretuiesc zilele pierdute pentru ca m-am imbolnavit. ultima saptamana parca nici nu a existat. era momentul perfect de liniste pentru muzica. dar nu l-am avut pentru ca de abia m-am miscat si am dormit vreo 3 dupa-amieze. virusule, te urasc!

14 oct. 2013

cum necum, tot ajungem sa ne simtim singuri intre oameni prea obositi si saraci sa mai respecte ceva din lumea asta, darmite sa se respecte intre ei. si ti-e mai bine singur asa, ca oricum se tot tipa si e iz de cearta in fiecare miscare. oricum s-a uitat de tot de "te rog", "multumesc", "o zi buna/frumoasa/insaorita". la vreun zambet sau o glumita ,demult nu mai viseaza nimeni. si chiar daca ditamai compania pentru care lucrezi te instruieste sa fi lapte si miere, imi vine sa te pleznesc cand nu-mi mormai macar un buna ziua de raspuns, ci doar "punga doriti?" printe dinti. nu-i nimic, eu oricum iti zambesc, categoric fals, pentru ca lipsa ta de politete mi-a bruiat zenul si asa mic ca vai de el. si-ti mai urez sa ai o zi buna... cu cati mai multi ca mine, poate o sa intelegi si tu unde e diferenta si problema. ce ziceam mai sus e starea de fapt generala, dar si cand vine una pe invers care te unge pe suflet si-ti face soare-n orice fel de anotimp. cand omu din fata casei de marcat, nu numai ca iti zambeste si glumeste, dar mai si schimba trei vorbe, ajungi sa radeti impreuna ca n-ai mai luat cos, ca ai vrut doar apa si grisine si ajungi cumva cu bratele pline la casa. si el face la fel. apoi iti pune el lucrurile in punga si mai ca iese afara dupa tine sa-ti dea bonul si restul, cele doua monede de 10 bani, urandu-ti sincer o zi frumoasa. si, norocul tau, iesi si tu zambind, ziua sigur ti-e mai frumoasa, si uiti de tot, poate si de singuratate.

5 iul. 2013

pentru mine, o vara adevarata miroase a ardei gras rupt cu mana

5 iun. 2013

si-am vazut in sfarsit...




...in the mood for love. si mi-au placut rochiile ei si contrastul cu lumea decrepita si roasa a apartamentului si a strazii. si nu prea am patruns povestea de dragoste prea abstracta si volatila, venita dintr-o cultura pe care nu o cunosc deloc. dar mi-au placut cadrele si culorile. mult.


11 mai 2013

sunt...

...copilul marii. mi se aranjeaza mintea ca un puzzle in sfarsit rezolvat, iar sufletul se face val si se leagana intr-un zambet. n-as mai pleca de pe plaja. dintr-o data vad totul mai clar inauntrul meu, si imi regasesc si calmul si rabdarea si vad tot ce trebuie sa fac si cum sa fac, iar fiecare gura de aer sarat imi da curaj si incredere. si-as vrea sa inchid cu mine tot ce simt langa mare sa-mi fie scut cand lumea cea urata si rea imi taie avantul

spre italia

buna dimineata! 7:30 iar afara miroase proaspat a vara, a copaci verzi cu umbre intr-un anume unghi. e sambata si e acea liniste de vacanta. aceasta dimineata imi face pofta de iesit la alergat.
acum sunt in avion si scriu printre sesiuni de cascat. e aproape 10 si am decolat. a fost coada la check-in, dar am avut o companie placuta si-am ajuns pret de doua pahare cu suc, si la business lounge.
e senin impecabil si se vad muntii frumosi, inzapeziti inca. mi se inchid ochii, iar pernuta ma cheama. insa, mi-e mai tare foame decat somn, asa ca astept si mai citesc un pic.

8 mai 2013

dupa ce trece sunwaves-ul...

... raman cu o aglomeratie de amintiri, pe care as vrea sa le pun in ordine, dar nu mai pot. se imping una pe alta, care a fost mai frumoasa, care mi-a facut sa vibreze sufletul mai tare. cand m-am topit de placere si cand muream sa aflu ce piesa e asta. 
de cand e festivalul, nu am prins niciodata rasaritul. am schimbat si asta. 
si pe deasupra, peste toate amintirile, a ramas tolanit dorul de mare, greu de stins, dupa patru zile care zboara ca timpul pe o planeta ce se invarte mult mai rapid. 

ps: revin la scris. in acelalasi weekend doi oameni care m-au "certat" ca am incetat sa scriu si ca risipesc un dar. au dreptate. si de scris imi este dor, si in acelasi timp frica. 

22 mar. 2013

in tumultul de mesage necitite, pufuleti, medicamente pentru alergii si raceala, picaturi de nas, ploaie in geam, pisic pufos pe pat, apa plata zizin in sticla mica de borsec, olynth si muzica neascultata am reusit sa scriu un pic, sa fac ordine virtuala intr-un colt si sa gasesc vreo doua piese. e primavara si e dezordine, ca intotdeauna. gandurile sunt aproximativ aceleasi. cablu inutil atarna de pe bloc si loveste cu acelasi zgomot neplacut zidul. si lumina e aceeasi, si peretii au aceeasi culoare bolnava. stationar.

16 ian. 2013

iar e una din zilele alea, in care gandul de a misca din barlog e de-a dreptul dureros. imi trebuie totusi paine.

10 ian. 2013

printre culmile lipsei de concentrare

m-am dus in bucatarie sa ii pregatesc niste mancare pisicului. ajunsa acolo, am uitat de pisic si mi-am adus aminte ca trebuie sa pun rufe la spalat. m-am dus la cos, am luat rufele si le-am bagat in masina. exact inainte sa pun balsamul, m-am hotatat ca vreau sa-mi incep ziua cu o cafea, am lasat balta masina, si m-am dus la frigider sa scot laptele sa-l incalzesc. in timpul asta am observat ca mai am o cutie de lapte care expira maine. uitat de pusul laptelui la incalzit, si am inceput sa ma gandesc ce as putea sa fac azi cu cealalta cutie de lapte. niste clatite, dar si niste pudding. m-am dus la dulap sa caut plicurile de pudding. sa fac unul? sa le fac pe amandoua? oare cat lapte imi trebuie la clatite? am scos telefonul sa caut o reteta si de abia atunci am realizat ca nu terminasem nimic din tot ce incepusem in bucatarie.