31 iul. 2011

29 iul. 2011

oamenii care grabesc vara


ca sa fim intelesi: urasc vara ca anotimp propriu-zis, mai ales cand sunt in oras, cu zgomot, praf, asfalt incins si exagerat de multa lume in parc. ador insa senzatia, starea de vara, care e undeva dincolo de temperatura, si vine mai ales din lumina si culoare.
anul acesta ma bucur de vara mai mult online, la adapostul si relaxarea aerului conditionat. poze de vara cu mare, soare, pahare de pline ochi cu limonada, nisip, valuri, mult galben si portocaliu. o fi ea o vara fabricata , dar e in mine, imi face zilele mai prietenoase si e mult mai placuta decat vara de dincolo de fereastra.
scot nasul afara mai ales cand e furtuna...asta e cel mai solid motiv a noului meu mod de a place vara...furtunile, fulgerele, norii...cat mai multi, ciudati, intunecati...

imi displac total oamenii care gata au si expediat vara. se uita ca bezmeticii in calendar si intre doua barfe mici infiltreaza un oftat si-un "gata e 22 iulie...s-a dus vara". pai cum sa spui asa ceva in mijlocul mijlocului verii? cum sa faci pachet si sa trimiti vara cu dhl-ul in atata graba, cand vara e instalata bine mersi pretutindeni? cand ii aud, ma incrunt si ma pregatesc sa-i cert, insa ii las pe ei singuri cu iluzia ca vara e deja in cutia postala...si-mi mormai in cap ca vara mea incepe in mai si se termina in octombrie.

24 iul. 2011

ceva despre tuităr


nu-mi place de el. chiar deloc. am încercat în fel şi chip. la un moment dat aveam două conturi. le-am sters. acum am altul şi-l frecventez rar. sunt prietenă bună cu feisbucul, iar de curând m-am anturat şi pe gugăl plus.până şi ăsta pare mai simpatic decât ciripitorul. 

20 iul. 2011

azi

... am cumparat o revista, ceea ce se intampla foarte rar.
... dandu-ma pe tumblr mai mult decat de obicei am aflat cum sa atasez o bareta aparatului foto analog
... cautand accesoriile pentru bareta am dat peste ceasul cu afisaj digital pe care l-am primit cand am implinit 13 ani. il voi duce cu siguranta la ceasornicar. cred ca o baterie si o curea noua sunt tot ce ii trebuie. tot azi am gasit si ceasul meu cu teme muzicale. 
... m-am uitat minute-n sir cum fulgera
... ma lupt cu o migrena

toate furtunile din ultima perioada si-au facut de cap ziua. mi-e dor de o furtuna strasnica pe timp de noapte, cu fulgere , tunete si ploaie cu galeata.

azi am senzatia ca am facut mult mai multe decat am facut de fapt si de aceea ma simt de parca as fi avut o zi plina. dar, stau si ma gandesc in continuare si observ ca n-am mai iesit la jogging,  dar in schimb am taiat toate taskurile notate pe telefon.

iar acum pe seara mi s-a facut pofta sa vad un film vechi , mut si alb negru.

18 iul. 2011

project jogging


nu-i nici nou, nici neatins. de vreo doi ani tot incerc sa ma apuc de alergat. am dovada chiar aici pe blog. nu prea mi-a reusit. caut mereu pretexte si ma las foarte usor pagubasa. nu sunt in stare sa ma multumesc cu putin si de aceea am lasat joggingul balta de fiecare data. acum insa am un pretext ceva mai serios: mi-am luat pantofi dedicati si sunt hotarata sa ma multumesc cu putin. adica mai putin alergat mai mult mers. m-au ambitionat sfaturile unui amic din copenhaga. plus o aplicatie pe net. 
problema momentului e vremea asta foarte trista si sufocanta. 


17 iul. 2011

seara cu melci


pe aleea din fata blocului m-a intampinat in plina desfasurare un festival pentru melci de toate varstele. si eu ca un urias nesimtitor era sa-i calc pe cei care se plimbau intre scene. dupa trei pasi, m-a intors cu grija si le-am oferit transport gratuit de la o scena la alta. noroc ca e tarziu, toata lumea s-a ascuns de furtuna, iar melcii nu mai sunt in asa mare pericol de a fi calcati. in noaptea asta voi dormi linistita.

15 iul. 2011

diary of a romania hater 1

m-am gandit de multe ori sa incep un nou blog, poate chiar in engleza, in care sa-mi vras frustrarile  pe care le am ca m-am nascut in tara asta mocirloasa din care nu pot inca sa ma car. nu c-as avea vreun dubiu ca vreau sa ma car, dar am niste treburi personale care ma tin foarte legata deocamdata. si asta naste frustrare cu tona. sunt unul dintre cei mai frustrati oameni vizavi de natia mea. am mai spus-o si-o s-o mai spun pana voi reusi sa plec.

asa ca in loc de un nou blog, fac eu frumos aici un titlu/tag. l-am servit in engleza pentru ca (evident) in romana suna foarte dubios si prea lung "jurnalul unuia care uraste romania".

incepem cu ceva ce-am vazut azi dimineata pe facebook. cineva a gasit un catel de rasa pierdut sau abandonat pe strada. l-a gazduit, i-a facut poze le-a postat pe facebook, lumea da share poate i se gaseste stapanul sau un nou stapan. citez insa din anunt "Daca nu ii vom gasi stapanul sau o persoana care sa o gazduiasca cateva zile ea va ajunge inapoi in strada". Pai in mortii matii de taran prost daca tot ai luat cainele si ai avut grija de el cum naiba mai ai inima sa-i dai drumul inapoi pe strada. cat de prost si fara minte sa fii sa faci asa ceva. 

Urasc romanii si romania!

tot filme