7 feb. 2011

când pleci din locuri calde și senine către colivii reci și întunecate, te anesteziezi întotdeauna pe drum. Întredeschizi buzele și respiri ritmic, cu privirea în gol. sticla geamului aparent aburită sub stratul de picături răzvrătite de noroi, îți servește galant jocul de lumini, umbre și gânduri ca o ședință de hipnoză. Îți repeți rolul, îți controlezi și setezi mimica. ești actorul care și-a dorit întotdeauna să fie matematician, dar se afundă în scena de șaizeci de metrii pătrați conștient de inutilitate și îndobitocit în așteptare.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu