28 oct. 2010

trei filme



22 oct. 2010

capodopera



kubrik's delight
poate e o banalitate ce scriu acuma, poate si-au dat mai multi seama de asta. nici nu prea conteaza. e pur si simplu o constatare cu gust amarui (fara puf galben ca de pui - mai exact cu ghimpi). imi completam cate ceva pe linked in la experienta principalului meu job din trecut si am realizat ca in aproape 3 ani am facut un fel de combo - cumul de functii mai exact vreo 4-5). cumva odata la cateva luni imi mai aduc aminte sa mai completez ceva descrierea jobului pt ca am facut atat de mult eu singurica, in conditiile in care alte locuri au cate un om pt cate o chestie. respectivul brand are si acuma 5 oameni anagajati sa faca ce faceam eu singura si evident ca nu reusesc oricum.

nu e bine sa faci ceea ce-ti place la munca. daca vrei sa faci bani din ceea ce-ti place tre s-o faci independent - freelancer, PFA, SRL, undeground sau oricum dar nu pentru altii. daca faci ce-ti place fiind angajatul cuiva si te implici un pic mai mult, hop se prinde sefu' ca a dat peste o vaca de muls si profita pana cand vaca/angajatul isi da seama ca a fost luat de prost. cand iti place ce faci pana la urma ajungi sa iubesti proiectul/brandul si ajungi sa te implici maxim, pentru ca iti place. problema e ca recompensa nu exista, sefu profita  si tu te implici cam degeaba, ca bani mai multi nu vezi. mai ales cand e vorba de echipe mici si/sau prietenii.

ca angajat al cuiva e bine sa nu-ti placa ce faci sau sa muncesti detasat, cat mai in limitele jobului. sa-ti faci treaba bine exemplar, sa faci mai mult doar rar ca sa salvezi niste aparente. implicarea si pasiunea le va vedea nimeni.  recunosc ca n-am lucrat si nici nu vreau sa lucrez vreodata intr-o multi nationala /corporatie/firma dinozaur sau mamut. raman la pozitie - freelancer - mai greutz dar mai dragutz pana la urma.

19 oct. 2010

il stii pe fatih akin?



adorabil si amuzant din cale afara.
azi a fost zi de urmarit nori pe geam, de observat cu disperare cum concentrarea-mi fuge cu picioarele in spinare atat de repede inca nici nu realizez ca mi-a disparut. zi de impins depresii in afara, de luptat eroic cu ele si pierdut  fara nicio picatura de glorie. zi de trezit prea tarziu fara nicio vointa spre nimic. zi de oftat, de strans din dinti, de dat cu pumnii si picioarele in pereti. a fost insa si-o zi de baut ceai de portocale, pozat toamna, lucrat cu pisicul adormit facut covrig in poala.

16 oct. 2010

mie-mi plac norii de afară, nu norii bătrâni din apartament și norii obosiți din înauntru.

14 oct. 2010

long live the atheists



cu dedicație specială manelistului fanatic religios care-mi lasă înjurături la comments. nu te mai agita prietene, mizeriile alea nu o să apară pe blogul meu! mă îndoiesc că individul știe engleză... dar asta chiar nu contează, omul din clip e foarte tare.

13 oct. 2010

nu-mi mai găsesc zenul. și tocmai acum, în această toamnă am mare nevoie de el, iar fiecare zi care trece fără el îmi crește îngrijorarea la cote insuportabile. mai grav este că îmi scade confortul cu mine însămi.

când m-am urcat în autobuz m-am bucurat ca niciodată. mirosea a portocale. atât de lipit mi-a rămas în minte, încât la destinație tot ce am vrut a fost o portocală, și bine c-am găsit-o.
la întoarcere, în metrou mirosea a spirt, a spital. mi-a revenit în cap acea toamnă lungă și tristă. îmi aduc deseori aminte de ea, cât de înnorată și ploioasă a fost. așteptarea dimineață, cursurile sărite, asistentele, doctorii, holurile și etajele. pachetele de winston lights cu 10 țigări. lumina becului de pe stradă. prinsul ultimului autobuz. primi fulgi ai acelei ierni. dormitul pe scaun, disperarea. limitele împinse dincolo de posibil. iarna. moartea.

12 oct. 2010

ce-am mai vazut


nu prea am experiență în univesul lui scorsese, dar de la ”the king of comedy” la ”shutter island” e cale foarte lungă și poate chiar un mare canion. mi-a plăcut foarte tare shutter island. ambiguitatea nebuniei, visului, misterul, conspirația, unde e nebunia, cine spune adevărul, în mintea cui ne aflăm de fapt?.... da grav grav. demență cu le place hipsterilor să zică. filmul se termină simbolic, și deși am senzația că m-am hotărât cine ce cum și care-i povestea. tot mai am un viermișor de îndoială.



știu știu, de abia acum? mai sunt încă multe filme de acest nivel care mi-au scăpat. le voi recupera pe toate. dar revenind la forest gump, un film adorabil, absolut adorabil. un personaj construit genial pe care nimeni in afara de tom hanks nu l-ar fi putut jucat atât de frumos.
azi a fost exact genul meu de toamnă, numai gata s-o iubesc. dimineața în parc am progresat la alergat și am avut o întâlnire telegrafică cu o veveriță ce părea foarte fericită.
trebuie să regăsesc veverița din mine, făcînd lucruri magice și mărunte cum ar fi ceai, salată și clătite; curățenie în debara, stat pe balcon la amurg și adulmecat toamna. azi de exemplu am pecetluit soarta misterioasei mașini de cusut din sufragerie: e pensionată pe caz de bătrânețe și supărată de toate încercările de escrocherie pe care unii sau alții le-au făcut asupra colegelor ei de generație.

azi a fost un amurg dulce cu puțin fum și cu miros de toamnă frumoasă. am văzut un fumigel. nu știu câtă putere are el împotriva meteorologilor amenințători a toamnă rea, așa că nu mă voi mai uita la meteo, ci doar pe geam. 

5 oct. 2010

azi a fost mai frig. n-am mai reușit să mă trezesc atât de devreme, dar am ieșit la alergat, mai târziu, înfofolită până peste ochi. se simte. am febră musculară în continuare.
la prânz a început să plouă și nu s-a oprit nici acum. zi cu proteste, dezastre ecologice în vecini și mult cinematic orchestra din boxele mele.
plutește în mine o tristețe foarte simplă și plată. pe care o simt totuși grea.
și atât.

smooth curiosity of tonight

to download
am schimbat programul de viață. am trecut pe modul ”sport”. trezit până în ora 8, mic dejun, apoi juma de ora de alergat. mi-a reușit din prima zi. bineînțeles că nu pot să alerg foarte mult, dar se simte deja, am febră musculară. azi m-am simțit oricum mai bine și fizic și psihic.

sper să mă țin de program.

3 oct. 2010

am vazut si recomand



mi-am dorit sa vad demult filmul asta. mai exact de cand imparteam fluturasi in plaza si priveam afisul cel mare de la intrare.