28 ian. 2010

mind jam

nimic nu ma poate bloca intr-un punct mental asha cum o face muzica. ca si cum mintea mi s-ar inchide total de buna voie si extrem de masochist intr-un cub alb, aparent fara nicio usa. va incepe atunci o goana disperata de lovit in pereti cu speranta descoperirii punctului secret care deschide usa. prea abstract?

cazul 1: stiluri cu voce, pop, oldies but goldies, radio, mtv si nu numai: se dau 3 oameni relaxati, glumeti, pusi pe vorba. din senin in a lor conversatie isi fac loc 2 versuri dintr-o melodie foarte cunoscuta. din acel moment cel putin jumatate de ora fiecare dintre cei trei se va chinui sa isi aduca aminte despre ce piesa este vorba, apoi se vor zbate sa iasa din obsesia aducerii aminte. in cazul meu, totul in jur se prabuseste, iar atentia mea se blocheaza in cautarea melodiei.. e aproape dureroasa si fizica senzatia, ma amuza dar nu prea. nu pot sa scap, nu pot sa fac nimic, imi pierd total concentrarea si orice urma de atentie. aproape ca dispar din lumea asta si ma incui in propriul creier plin de sertare cu dosare.scaning... scaning...scaning.... ma bazez mult pe imagini - traiasca perioada mtv in care am crescut.

cazul 2: e caz particular despre mine. muzica e electronica, de club, de djeiala si incepe sa imi cante in cap din senin. si chinul incepe iar. acum imaginati-va treaba cu cubul, peretii albi si niste particule agitandu-se disperate. nu am nici un vers de care sa ma agat si ghinionul meu, nici nu pot sa fredonez si astfel sa ma bucur de ajutorul prietenilor mei deghizati in enciclopedii.

cazul 3: e cel mai stupid. imi ascult inregistrarea unei rabufniri artistice sub semnatura proprie. dau peste cel putin 5 piese carora nici suportul in care le detin nu imi vine in minte. incep sa caut prin dosarele din computer. nimic. e bine. macar am eliminat un o varianta. mai departe e punct mort. trebuie doar sa ma conving ca nu sunt in cub, ci ca plutesc libera spre orice alte lucruri si mintea mea trebuie sa se gandeasca la orice altceva decat respectiva piesa. si aici deseori intu in cazul doi, pentru ca melodia cu pricina se incapataneaza sa-mi cante undeva, in eter.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu