3 dec. 2009

azi

am iesit in gri si mi-a placut ca nu era doar cerul gri, ci si lumina pendula intre trei nuante de gri. vantul batea, iar eu simteam griul ca o presiune intracraniana, dar nu din cele care te omoara, ci dintre acele ce nasc demoni si amintiri. si vroiam sa inchid ochii si sa-i deschid cu tot cu mine in berlin. timpul statea in acel crepuscul gri, in care nu mai desparteai dimineata de seara.

am iesit a doua oara si griul deja agoniza in noapte. atunci mi-a mirosit pentru prima oara a iarna. acum visez cativa fulgi mari, pufosi, calzi oximoronic, de craciun.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu