25 oct. 2009

ca sa continui putin ideea de ieri, mi-am amintit ca toata vara m-am gandit ca ar fi frumos sa-i scriu ursului o scrisoare de dragoste adevarata, s-o pun in plic si sa i-o trimit acolo departe unde a stat toata vara. avea o adresa simpla, la care ar fi putut ajunge cu siguranta. n-am facut-o, pentru ca este oricum mai comod sa spui "te iubesc" la telefon. si pentru ca el oricum stie tot.
insa pentru secolul acesta ar fi fost prea frumos sa aiba o scrisoare adevarata de la mine. am fost prea lenesa.

mi se intmpla des sa nu simt momente. cel mai recent e mult mai pragmatic. include niste cizme albastre, o nehotarare, o zi mai tarziu si deci prea tarziu.

acum sunt fericita pentru ca ador diminetile in care dormitez si nu gasesc niciun drive sa ma impinga jos din pat, si ma trezeste telefonul si vocea lui. mai mult de atat nici nu am nevoie.

o ruda cu romica jurca ce locuieste in plamanii mei prevede o zi cu tuse noua si mai usor suportabila.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu