1 iul. 2009

ca sa nu uit ce bine e sa fii hedonist

9 dimineata. cam chioara de somn, dar cu ochelarii pe ochii. si oportie de draci pe taximetristii incapabili sa vina in locul indicat la comanda. adica in ditamai blocul langa ditamai intersectia.
bunica in cnversatie cuo vecina, eu cu ochii pe pereti. si am o mare supriza sa vad o fosta colega de liceu trecand pe langa. ingandurata. m-am intors, nu aveam la ora aia chef de revederi. fata insa mi-a lasat un gust dulce si amar in acelasi timp. era stearsa - parca arata mai bine in liceu. fara gust imbracata, arata a gospodina clasica cu o geanta ieftina si sacosa, ducandu-se la servici. nu ma asteptam. are un job super bun intr-o mare companie. zona IT.(ii citesc blogul) dar aspectul ei exterior nu respira nimic. nici femeie de cariera, in tinuta business, nici o atitudine casual relaxata, funky cu putin stil.. nu sunt un guru al modei, dar nici stearsa nu ma suport.
am realizat, ca pana la urma viata mea asha haotica, si fara o directie anume, e de mie de ori buna decat o cariera. cu siguranta eu nu castig nici a zecea parte din salariul colegei de dimineata, insa asa am ajuns sa valorific altele. cum ar fi bucuria mica, bucuria din oglinda, bucuria simpla. ca fac ce vreau, cum vreau cand vreau (in cea mai mare parte a timpului). aceasta colega mi-a adus aminte ca mi-am ales hedonismul sa-mi umple viata si ca e cea mai intelingenta decizie pe care am luat-o vreodata. si o respir prin toti porii.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu