12 feb. 2009

ceasurile din viata mea

uite asa, din senin, brusc si iremediabil imi doresc iar ceas de mana. mi-au placut foarte mult de-a lungul timpului, si cu fiecare ceas am avut o poveste si o prietenie si multe inca le mai am.
am chiar ceasul cu afisaj electronic, mare si urat de baiat, dar care arata si secundele si avea si cronometru. aveam 13 ani si mergeam in excursie la mare in octombrie. in autocar stateam mai in spate si imi placea un baiat dintr-a 8 a, care era putin sasiu. nu mai fusesem la mare de 7 ani. aveam un pulover pe gat facut de bunica dintr-un amestec de culori pale. si de abia primisem ceasul. avea bratara metalica si bineinteles ca a trebuit sa-l duc la ceasornicar sa-i stramtam bratara.
cam toate ceasurile mele erau prea mari pentru incheietura mea.
am fost foarte mandra de ceasul pe care l-am avut cu mine cand am dat admiterea la liceu. il am si pe asta. avea bratara de plastic transparent, era perfect rotund, alb. avea toate cifrele negre iar limbile erau albastre.
nu-mi plac ceasurile care trebuiesc intoarse. nu tin minte niciodata si intotdeauna ma induc in eroare.
ceasul portocaliu pe care mi l-a adus roxana din franta l-am purtat in anul in care am inceput sa ies. are limbile fosforescente.
cel mai drag ceas este cel fara cifre dar cu trombon si cu secundarul slabit care in loc sa ticaie aluneca agale de-a lungul timpului, in ciuda celorlalte doua limbi, care erau serioase si isi vedeau de pasii precisi, cu multa invidie pentru zvapaiatul secundar.

acum imi doresc iar un ceas cu afisaj digital. rosu, poate chiar pentru copii.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu