3 iun. 2008

scris

imi vine sa scriu, dar asha in gol, ca si cum mi-as face tema la caligrafie. sa pun doar niste cuvinte, cat mai corect pe o foaie alba. uneori se aduna atat de multe ganduri in capul meu si se misca atat de repede incat nu reusesc sa-l prind pe nici unul de coada si sa-l leg de o pagina si apoi sa vad mai multe ganduri in sir indian, caligrafic cum se aseaza cuminti sub comanda mea.
imi vine sa scriu, dar nu am nici o stare anume, nici speciala, sunt pur si simplu doar eu intr-o zi de vara, fara birou, pentru ca uite se mai inchide o bucata din ce inseamna pentru mine job. fara birou, dar cu laptop complice al noptilor care trec prea repede si al diminetilor care impung fereastra vaduvita de jaluzele prea repede. sunt intr-un contratimp total cu ce inseamna zi si noapte. cand ma trezesc dimineata parca trebuie sa scot de pe mine un costum de baie care ma acopera complet, foarte ud care s-a lipit prea hotarat de trupul meu. incerc sa-mi alung somnul de parca ar fi format din fasii cu lipici.
plec putin la ibiza. doar putin, ca sa-mi aduc aminte ca n-am uitat sa ma distrez. si ca sa mai castig castig cateva zile.
e o aritmie totala. parca respir aritmic si fur ritmul din toate. foame, somn, chef de orice. ma uit cu coada ochiului catre pachetul de tigari. tentant. de ce mai am dubii?

si uite ca mi-am dorit sa scriu si am scris. fara sens, dar crezand fiecare cuvant.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu