20 dec. 2007

din ceata

ascunzand realitatea, ceata a fost, inca din copilarie izvorul meu de fantezie. in ceata putea sa creez orice peisaj imi doream. imi amintesc cum, in clasa I, plecam dimineata de tot - atat de dimineata, cum parca nu m-am mai trezit niciodata de atunci - plecam la scoala si ceata deasa acoperea in intregime blocurile cu 4 etaje de peste strada. ramanea doar gardul de vegetatie uscat iar eu imi imaginam ca dincolo este o plaja imensa cu o mare zbuciumata al carui vuiet il inventam in urechile mele. nu-mi doream sa traversez ci doar sa merg inainte spre scoala cu marea din ceata ascunsa in gand.

azi am realizat ca marti e craciunul. nu-l simt, nici macar acum cand sunt fericita. nu cred ca-l voi mai simtit niciodata, sau poate tarziu cand in viata mea vor aparea copii. e doar o perioada fara nici un feeling deosebit. maine sper sa dau un tur de cadouri, desi nici la asta nu ma pricep prea tare.

iar visez cu sufletul catre vara.caut poze pe net care ar putea sugera "kill the snow" insa fara succes. incerc sa ies din lene, dar ma complac zambind in ea. mai aprind o tigara, vechiul si suprasaturatul meu viciu si imi incep ziua de munca cu fiori de frig.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu