20 dec. 2007

sometimes, lucrurile se schimba. neasteptat, drastic. in bine. in zambete si hohote de ras ce-ti inunda existenta irezistibil. uneori e mai bine ca niciodata, mai cald , mai plin, mai neconditionat, mai liber. uneori ceva iti explodeaza depresiile in ploi de ras. uneori viata mea traieste. acum, in fiecare secunda.

tzeapa

azi mi-am luat doua tzepe - sucul de rosii fruty - bleah. n-am gasit fruttia, si am recurs la asta. de evitat. si sucu de lemon lychee de la pfanner ( sunt cei buni producatori de scu) - dar gustul acestui lemon lychee e groaznic

din ceata

ascunzand realitatea, ceata a fost, inca din copilarie izvorul meu de fantezie. in ceata putea sa creez orice peisaj imi doream. imi amintesc cum, in clasa I, plecam dimineata de tot - atat de dimineata, cum parca nu m-am mai trezit niciodata de atunci - plecam la scoala si ceata deasa acoperea in intregime blocurile cu 4 etaje de peste strada. ramanea doar gardul de vegetatie uscat iar eu imi imaginam ca dincolo este o plaja imensa cu o mare zbuciumata al carui vuiet il inventam in urechile mele. nu-mi doream sa traversez ci doar sa merg inainte spre scoala cu marea din ceata ascunsa in gand.

azi am realizat ca marti e craciunul. nu-l simt, nici macar acum cand sunt fericita. nu cred ca-l voi mai simtit niciodata, sau poate tarziu cand in viata mea vor aparea copii. e doar o perioada fara nici un feeling deosebit. maine sper sa dau un tur de cadouri, desi nici la asta nu ma pricep prea tare.

iar visez cu sufletul catre vara.caut poze pe net care ar putea sugera "kill the snow" insa fara succes. incerc sa ies din lene, dar ma complac zambind in ea. mai aprind o tigara, vechiul si suprasaturatul meu viciu si imi incep ziua de munca cu fiori de frig.

13 dec. 2007

today stuff

am o stare greu de definit. un amestec de sictir retinut, deprimare superficiala si plictiseala maxima.
mi-am inceput ziua ducand acelasi razboi mai mult psihologic decat fizic de a face curat in "casa cu molii" in care locuiesc. Este o actiune "sisif style". E greu sa invingi inchistarea unei minti prinse in timpurile ramase cu doua generatii in urma. Daca as putea sa ma trezesc mai devreme, poate ca succesul razboiulului curateniei ar parea mai aproape, dar acum este ataaat de departe.

in metrou, noroc cu "national geografic" care nu ma lasa sa privesc natiunea de needucati in mijlocul careia traiesc. Ridic la un moment dat privirea dintre randurile articolului despre forturile bucurestiului. In stanga o domnisoara citeste "ciao", in dreapta unei fete ii suna telefonul cu un sublim sunet de manea. Ma zbarlesc, ma scarbesc in interior de mizeria subculturala a poporului nostru iubit, si ma reintorc in revista mea.

in birou, 5 grade. Imi promit sa intru in greva daca pana saptamana viitoare nu se rezolva treaba asta cu caldura. Si asha sunt satula sa muncesc gratis, degeaba si intr-un birou rece. Ma cuprinde din nou o scarba si o indiferenta. Ma intreb unde s-a pierdut entuziasmul si daca mai are rost sa-l caut.

si azi e gri, dar un gri care-mi provoaca sictir. Ieri era un gri trist. Astazi e starea "imi bag pula". Zambesc, ascult parazitii si dau save/publish acestui articol de blog. :)

5 dec. 2007

despre curaj

eu il am mai mult cand nu e nevoie de el. cel mai rau e cand nu-l am deloc.
curajul se invata si uneori ramane, ca si mersul pe bicicleta.
Uneori ni-l dau altii. Altii ni-l inhiba. Curajul de a fi cumva este mai greu de insusit decat curajul de a face ceva.
Curajul poate fi mimat greu, dar pentru ca e foarte usor de pus la incercare, te da de gol imediat.
Mi-a lipsit: curajul de a fi eu insami, curajul de a lua decizii, curajul de a fi sincer, curajul de porni de la zero, curajul de a crede in ce simt s.a
Am acum: curajul de a merge inainte indiferent de ce se intampla, curajul de a fi eu insami, curajul de-a-mi testa limitele, curajul de a crede in oameni.

curajul nu e esential, dar ai nevoie de el foarte tare, asa ca ti-l faci, pe vrute sau pe nevrute.