27 sept. 2006

underground ibiza

Intr-o insula in care 90% dintre panourile publicitare anunta o petrecere sau promoveaza un brand, unde exista cluburi cu capacitati de 10.000 de oameni si palmieri in marime naturala in interior, cel mai filingos loc este mic, dar duce mult. Si astfel intr-o miercuri noapte dupa o incursiune in DC10-ul gol, m-am oprit la Underground.
Mergi pe soseaua care duce in St Antonio trecand prin St Rafael, lasi in spate Amnesia si Privilege-ul, intorci la primul sens giratoriu de dupa Privilege (parca asa era, nu sunt 100% sigura) si imediat pe dreapta urci putin pe un drum laturalnic si ascuns in verdeata, gasesti micutul club.
E de fapt o vila traditonala spaniola, asemanatoare oarecum cu cea in care am stat noi, mai mare insa. O curte calda, cu multa verdeata, mese si bancutze, bar si sonorizare dedicata. Peretele exterior al intrarii in casa este un ecran de proiectii. Inauntru treci prin cateva camere si ajungi in cea mare unde este pupitrul. Claritatea sunetului te face sa te intrebi daca chiar e adevarat. Rhadoo mi-a spus ca e cea mai buna sonorizare de pe insula. Un laser albastru (parca era albastru...nu stiu...sunt detalii pe care mi se pare ca nu le-am retinut corect), da senzatia de discoteca.
In aceeasi camera intr-un colt, dincolo de peretii de sticla, inalti gasesti un colt de vegetatie exotica. pe margini loc de odihna...locul emana o caldura geniala. ai chef de o gura de aer, revii linistit in curte, pe terasa, nu pierzi insa contactul cu muzica ce se aude, clar , dar mai incet si acolo. In schimb, in jurul tau, auzi cel putin trei limbi diferite.
M-am indragostit,la modul figurat evident, de o barmanita de pe terasa. o pustoaica, care pare a se fi nascut cu sticlele in mana, volubila, punkista.
In Underground cred ca am regasit acea filingeala totala pe care o ceream si cautam in Ibiza.

26 sept. 2006

revenirea

nici un motiv anume pentru aceasta perioada lipsa sau revenire. pur si simplu asa s-a intamplat. in schimb as avea acum cam multe de povestit.
am avut si eu in sfarsit o vacanta de vis, din care cred ca am invatat si am inteles atat de multe, dar nu complet. insa despre impresii de calaltorie cred ca ma voi ocupa alta data.
sunt f racita. ma simt atat de inutila enervanta si plictisitoare cand sunt bolnava incat imi vine sa ma izolez de tot si de toate. noroc ca cineva la un moment dat, la fel de enervat de situatie ca si mine a inventat un anume medicament numit fervex. slava tie inventatorule, pliculetul tau minune m-a ridicat azi (de abia la pranz) din pat si m-a urnit catre directia serviciu.

urcam niste informatii pe site si am realizat ca etapa mea de tripuri prin tara la evenimente cu dj ro s-a cam terminat. am in fata o toamna in care fiecare week-end inseamna ceva de munca in bucuresti. si cu toate astea parca inca mai astept vorba aceea "mergem diseara in craiova?". trebuie sa recunosc ca nu pierd ceva fara sa castig ceva in schimb, insa ma cuprinde nostalgia drumurilor de noapte catre orase ale tarii pe care intotdeauna mi-am dorit sa le vad.