27 dec. 2016

Casa drosophila melanogaster ep.1

Un castron si cel putin o tigaie erau extrem de prost spalate, cu urme de mancare ramase care s-au dus la prima spalare si frecare mai serioasa cu buretele. 
Gioarsa aia sinistra care tine loc de uscator de vase. O sa cumpar eu ceva nou si o sa o inlocuiesc, pentru ca imi intoarce stomacul pe dos. 
Miroase a baba in toata casa, dar mai ales in dormitorul ei. Chestia cea mai grava au fost insa asternuturile murdare pe care ni le-a lasat. Fata aceea de perna cu doua urme mari de grasime. 
Bucataria ei e invadata de drosophile melanogaster.

14 oct. 2016

Jurnal de calatorie

E lună aproape plină, iar eu sunt în mașină pe autostradă în drum spre Pescara. Francesco si Dario m-au luat de la aeroport din Roma, am zburat cu Blueair direct pe Fiumicino. In Roma batea un vant puternic, ne-a zgaltait putin la aterizare. Erau 25 de grade, antagonala schimbare in vara dupa cele 11 de la Bucuresti. 
De abia astept sa mananc fructe de mare. 

3 feb. 2016

Încerc să absorb, să îmi întipăresc în minte și în suflet tot amalgamul de emoții pe care le simt acum, așteptarea, curentul electric, pulsațiile, intensitatea, suspansul, fericirea, zâmbetul interior-exterior. Ziua de astăzi cu soare și 14 grade la început de februarie. Taximetristul extrem de amabil de la taxi mondial cu skoda octavia, haosul din aeroport, juniorii sportivi norvegieni îmbrăcați în roșu și echipamentele lor ocupând un sfert de aeroport. Ciocolata cu lapte care a avut prea mult zahăr. Pofta inexplicabilă de toblerone cu ciocolată amăruie. Bătaia vântului care-mi spulbera buclele când urcam scara avionului. 
Vreau să îmi amintesc toate astea, toată ziua de astăzi, în care mă simt din nou ca la 16 ani. 

9 ian. 2016

Oameni si locuri. S-a lasat frig si putina ceata in Milano, dar ne intoarcem de la cina pe langa stradute vechi. Cu povesti despre ruinele de sub Napoli pe care trebuie neaparat sa le vedem. Si despre ideea cuiva de petrecere in Cagliari.
Ador Italia, atat de fermecatoare si melodioasa cu toate aromele si nuantele si mancarea divina. Si acel limoncello delicios. Si ma simt vie din nou, evandand in din griul de acasa spre lumea larga care se coloreaza si-mi coloreaza sufletul si-mi deseneaza contururile fericirii. 
Si-un pic de suflet in zbor pe-un gand zambind strengar Berlinului. 
Am lasat bagajele si pansamentele insangerate in anul ce s-a terminat. Iar pisi-phoenix zboara cu adevarat acum, intr-un an nou. 

16 dec. 2015

Reiau un obicei din jurnalele mele cele vechi, scrise de mana. 
Azi vad prima ninsoare in bucuresti. E mai mult o fulguiala, dar nu conteaza, undeva in adanc ma bucur tare. 

26 nov. 2015

Vreme de betie +3 grade real feel -3 grade. S-a hotarat sa vina d-na iarna. 

20 nov. 2015

Iată-mă într-un loc unde toamna e la dumneaei acasă. Tocmai am aterizat în Frankfurt după un zbor cam zgâlțâit. Aici plouă mărunt, e frig și e aproape întuneric. Acasă am fost de-a dreptul răsfățați cu o vreme și un soare ca mierea. 
Aștept bagajul. Coloanele sunt împodobite cu lumini de Crăciun. Oh, the terror! Exagerez, e chiar plăcută senzația pentru că luminițele sunt simple, lumină caldă, galbenă. 

16 nov. 2015

Amintiri frumoase

Trecand azi pe la Piata Iancului mi-am amintit cu drag cand m-am intalnit prima data cu fata de la Floronite ca sa imi pun primele flori pe casti. Era 2014. Astazi e un trademark. Din mai multe puncte de vedere. Si am treaba pe langa Piata Iancului pentru un alt fel de flori pe casti. :)

4 nov. 2015

E a nu-știu-câta zi consecutivă cu soare. Parcă să ne amintească să iubim viața noastră scurtă și să ne luăm fericire de unde vrem noi, nu de unde ne impun alții sau societatea. 
Au ieșit 25.000 de oameni în stradă aseară. Astăzi a demisionat Ponta. Probabil nu din responsabilitate și demnitate ci din presiune și frică politică. Poate că nu mai contează până la urmă. A demisionat. 

3 nov. 2015

Dacă tata mai era, m-ar fi trimis învârtindu-mă să îmi pierd vocea în stradă. De mâine voi fi și eu acolo. #colectiv #VremSpitaleNuCatedrale 
#RomaniaTrezeste-te

2 nov. 2015

Pauză de la reinventare

Bizar, mi-ai răspuns exact când mă gândeam la tine. Cu tristețe, pentru că azi e 2 noiembrie. O dată pe care tu n-ai vrut să o ții minte niciodată. 
Te mai iubesc puțin, doar atunci când îți aud râsul și te urăsc intens în toate celelate secunde. 
Stau ca o insectă pe balcon la soare. E una din zilele alea de toamnă dulce, cu lumină suavă și caldă. Mi se încinge fața și nu pot să mă mișc de aici. Am întins rufele și am rămas așa, absorbind fiecare picătură de soare, de energie. Încă cinci minute și mă reîntorc la învățat.
E luni și e liniște. E doliu național. Vineri seară a ars Colectiv-ul în timpul unui concert. Terifiant și tragic. 
Snrs48-ul s-a anulat, am fost câteva ore sâmbătă înainte să se închidă. 
E timp bun de învățat. 

7 oct. 2015

Săptămânal

Aeroportul e locul meu fericit. Mă ajută să fug la propriu și la figurat de tot ce mă umbrește și bântuie în București. E o escapadă spre lumea cea mare, nouă unde domnește muzica. E încărcător de energie psihică de mare capacitate. Paradoxal sunt golită de energie fizică la revenire, dar pulsez și explodez de energie pozitivă.  

6 oct. 2015

Reinvenția numărul 2

Ne îndrăgostim la întâmplare
Control-freakși, scăpând volanul din mâna
Cu  plăcuțele de frână tocite.
Alegem orbi și surzi
Noi însine în totalitate.
Ne îndrăgostim pe contrasens
Ca să suferim pe un sens unic. 

1 oct. 2015

reinvenția numărul unu

prin ascunzători de vise
alerg mâine dimineață 
ca să nu mai am aer mâine seară
uită ! uită, pășește fără să privești peste umăr
nu-i nimic al tău acolo.
fă pasul mare și nu uita de pașii mici
ai tăi fără nicio legătură cu ce-ai visat ieri.

fericirea îți toarce leneșă lângă palma dreaptă
tot ea te urcă în avionul de ora patru și jumătate
te aduce înapoi cu cel de opt și-un sfert.


11 sept. 2015

Tabieturi

Când revin în anumite locuri, îmi place să refac anumite lucruri care mă leagă de acel acolo.
În Lima am mers din nou în parcul Kennedy, parcul cu pisici. Am mâncat un mango în Mercado numero 1 și mi-am luat granadilla și mini-banane de pe stradă. Tot de pe strada mi-am luat și snacksuri de banană prăjită. 
Cea mai nesănătoasă chestie pe care o consum în Peru este Inka Cola, o băutură verzuie cu gust de bubble gum. 

6 sept. 2015

Hoinărind pe o altă jumătate de hartă

Când m-am urcat ieri în avion, mi-am promis să las depresia și gândurile întunecate la București. 
Astăzi stau dezarmată și cu lacrimi de fericire în ochi, sus pe coastă în Lima, în fața facinantului Pacific. Este copleșitor. Sunt aici, acum, îndrăgostită instant de ocean, de acest acum și aici. Sus pe coastă sunt clădirile, cele mai multe luxoase. Jos se unduiește șoseaua. Oceanul e gălagios, aproape ca nu se aude altceva decât vuiet de valuri. Sunt mică și fericită aici sus, cu priveliștea asta superbă. Și miroase a mare, a alge, a sare. Respir apă cu sare și sunt în pace. 
Am ieșit să mă plimb doar un pic și acum simt că nu mai pot să plec de aici, de lângă ocean. 
I live in this dream. Acum și aici. 

1 aug. 2015

Iluminări

Până la cel pe care nu-l voi ierta niciodată, cel mai greu îmi este să mă iert pe mine. Dar reanalizez și realizez că nu am făcut nimic care să necesite iertare. Să te arunci cu inima curată înainte spre adânc nu este o greseală, să trăiești și să te dăruiești sincer cuiva e poate cea mai corectă experiență prin care oricine ar putea să treacă. Cum să fac oare să tacă acea voce din cap ce-mi urlă isteric: "ai fost atât de proastă!!!!! " ? 

21 mai 2015

Caut, caut, caut... Obsesiv caut, scanez in jur. Respir de cinci ori adanc si se opreste. Ma copleseste lipsa asta de control. Nu e, sigur nu este, nu azi. 
Mi-e somn. Voi incerca sa dorm pe primul zbor. 
In aeroport in Bari e relaxare, cei de la securitate sunt amabili. Soarele sudului forteaza aerul de vacanta eterna. In departare se vede Adriatica, total albastra si fermecatoare. Am vazut deja doua mari si-un ocean anul asta. 

9 mai 2015

Asta e locul meu, locul meu de dinainte de tine, de dinainte de tot. E locul meu si il pictez cum vreau, cu umbre si demoni, raze de soare sau nori fiorosi. E utopia mea cand viata ma arunca in distopie. Aici nu ma ascund si nu imi pasa de nimeni si de nimic. 
Verde si albastru, o mare de frunze si iarba, o padure de cer. Ma imbat cu culori si miros de vara. Ma innec, neasteptat, si totul se intuneca. E noapte brusc si-mi vine sa vomit, tot verde, tot albastru. 

3 apr. 2015

Sunt lucrurile mici, schimbarile mici, care ma rascolesc cel mai tare. Si cosmarurile. De ele vreau sa ma vindec. Sa ma vindec de posesivitatea bolnava si neinteleasa. Mi-e dor de tine, dar e ok. Privesc calendarul colorat care se umple si stiu ca o sa fiu bine. Am atat de multe lucruri de facut, incat nu o sa ma mai gandesc. 
Cred ca cel mai mult mi-e dor sa-ti aud vocea.